LIVIU REBREANU ADAM SI EVA PDF

Mai multa n-ar indura firea omului care, deseori, intr-o viata de multi ani, nu are norocul sa intalneasca nici clipa aceasta, nici macar sa se apropie de ea. De cateva zile inima lui o astepta si o cauta. Si a gasit-o printre miile de oameni indiferenti. Viata e Dumnezeu!

Author:Shaktigami Tumuro
Country:Turkey
Language:English (Spanish)
Genre:Health and Food
Published (Last):16 April 2014
Pages:489
PDF File Size:8.62 Mb
ePub File Size:20.27 Mb
ISBN:644-8-95777-810-6
Downloads:28974
Price:Free* [*Free Regsitration Required]
Uploader:Megami



Kant Odaia era alba ca un culcus de fecioara. Apusul isi filtra agonia prin doua ferestre inalte, schitand pe parchet doua romburi de lumina portocalie, care cuprindeau picioarele patului intr-o imbratisare tremuratoare. Un miros straniu de albeata respirau peretii proaspat varuiti si se cernea in unde subtiri pe masuta cu trei scaune dintre ferestre, pe soba de teracota din colt, pe noptiera de la capataiul patului si chiar pe jiltul de paie in care veghea sora de caritate Dafina, imbracata in sort alb, cu boneta alba pe crestet si cu o cruciulita rosie intre sanii plini de sanatate.

Din unghere rasareau umbre sfioase, cenusii, inaintau domol si apoi, brusc, se stingeau, speriate parca de tacerea deasa ce captusea odaia si inghitea tic-tacul grav al pendulei atarnate deasupra calendarului, pe fasia de zid dintre cele doua geamuri.

Dafina sedea neclintita, cu mainile in poala pe ziarul impaturit frumos, privind la bolnavul care zacea cu bratele intinse peste invelitoarea alba, capul infasurat intr-un pansament alb din care i se vedea numai fata de ceara, vrastata cu trei linii negre paralele - sprancenele, genele si mustatile. Pleoapele-i inchise pareau niste pete violete, iar buzele carnoase erau atat de palide ca de-abia li se deosebeau marginile.

Compatimea pe bietul bolnav cu toata pasiunea, mai ales de cand descoperise ca e victima unei drame amoroase. Era foarte blanda si tot atat de sentimentala. Carliontii aurii razvratiti ii alintau obrajii rumeni, si ochii ei lenesi, albastri, palpaiau in lacrimi. Colega pe care a schimbat-o azi dimineata i-a soptit in graba ca pacientul e un profesor mare, ca a fost impuscat de un muscal gelos, ca l-au adus aseara tarziu aci, la Sanatoriul Sf.

Maria, si ca doctorul Filostrat e tare infuriat, ceea ce inseamna ca sansele de scapare sunt putine Pentru Dafina, fire lacoma de iubiri romantice, cuvintele tovarasei fura ca un bob de sare pe o rana vie; inima ii sfaraia de curiozitate.

Dorea amanunte, multe, minunate, si nu venea nimeni sa i le dea. Bolnavul nu se clintise toata ziua; nici cand i s-a schimbat pansamentul n-a deschis ochii. Pe foaia de temperatura, cu litere caligrafice, scria doar numele: Toma Novac. A avut mari sperante in Universul pe care i l-a strecurat, spre amiaza, tovarasa.

Dafina le-a citit si rascitit, cautand intelesuri tainice in frazele conventionale. Negasind ce ravnea, sufletul i se scalda intr-o tristete sura in care pluteau, ca firicele destramate dintr-o tesatura veche, cuvintele tiparite: "Ieri, pe la ora sapte seara, in Strada Alba no.

Cauza crimei pare a fi eterna gelozie. Din primele cercetari ar rezulta ca simpaticul profesor a fost surprins in flagrant delict de adulter cu tanara si frumoasa sotie a strainului gelos.

Toate patru gloantele au lovit in plin, incat profesorul Novac, transportat grabnic la sanatoriul doctorului Filostrat, se afla in agonie. Numai o minune i-ar mai putea salva viata. Criminalul a fost arestat. Doamna a scapat neatinsa, aleganduse doar cu spaima.

Crima a produs o senzatie imensa, deoarece asasinul este descendentul unei familii mari; se zice chiar ca ar fi baron. Era hotarat sa ramaie definitiv in tara, frumoasa lui sotie fiind originara din Basarabia, unde se spune ca ar avea mosii stravechi Apoi criminalul? Ii placea. Pe urma ii veni sa citeasca iar, mai atent, stirea din ziar. Poate ca totusi va descoperi vreun semn intre randuri asupra pacientului iubit.

Desfasura domol gazeta si se adanci in "Crima din Strada Alba". Atunci Toma Novac ridica pleoapele ca si cand s-ar fi trezit dintr-un somn fara visuri. O durere uniforma ii infasura tot corpul. Lumina moale ii ustura ochii mari negri, cu o lucire stranie, cu bulbii rosii ca inecati in sange. Vazu intai pendula dintre ferestre: limba se legana rar, greoi, fara zgomot, iar cadranul parea spalacit de nu putea distinge nici cifrele, nici minutarele. Dedesubt insa, pe calendarul de perete, citi usor un sapte negru arab si altul rosu roman.

N-am mai pomenit Care-i luna a saptea? Ce s-a intamplat? Se gandi sa intinda bratul, sa-si pipaie capul. Gematul apoi scormoni alte dureri, ca niste cutite infipte deodata crestandu-i trupul in mii de locuri, incat nu mai indrazni nici sa inchida ochii. Dafina auzi suspinul ca prin vis, se spaimanta, scapa ziarul din maini, sari in picioare si murmura buimacita, apropiinduse de pat: - Doriti ceva, domnule?

O, bine ca v-ati Toma Novac de-abia acum o zari. Peste un rastimp ii auzi pasii, numai trei, fosnetul rochiei de stamba noua, paraitul scaunului de nuiele si pe urma fasait de hartie. Dafina isi intocmea ziarul, clatinand din cap, cu ochii la eroul ei, al carui piept se zbuciuma ca sfartecat de o gheara nevazuta. Amintirea insasi parca i-ar fi fost ranita, nu izbutea sa se infiripeze.

Crampeie vagi ii rasareau si se stingeau in creieri, fara sa se poata inchega intr-o randuire cu rost. Tocmai tarziu se ivi, sovaitor, chipul unei femei care-si smulse numele din caleidoscopul cioburilor de imagini: "Ileana Chipul femeii se limpezea acum: un capsor blond cu niste ochi in care bulbucea fericirea O clipa.

Apoi in spatele femeii se ridica o umbra care o imbratisa, din ce in ce mai brutal, pana cand vedenia balaie se transforma intr-o figura salbatica si hidoasa cu privirea clocotitoare de ura. Pe urma patru rabufnituri, ca lovituri de ciocan, ii rasunara in urechi, izgonind chiar faramaturile de ganduri din creierii aprinsi. Bubuiturile, mereu cate patru, se repetau tot mai repede, amalgamandu-se in sfarsit intr-un vajait prelung ce-i alerga prin oase, prin carne, prin nervi, atatand pretutindeni focare de dureri.

Apoi si vajaitul se curma brusc, parca i s-ar fi extirpat radacinile auzului, lasand in urma doar un intuneric amar in care rataceau iarasi franturi de ganduri fara stapan, ca stropii de ploaie in noaptea vantoasa de toamna.

Gandul il intarata intocmai ca clestele de fier ce-i zdrobea fruntea. Ar fi vrut sa-l striveasca, dar isi simtea adormite toate puterile. Necutezand sa-l alunge, cauta sa se impace cu el: "Cine se naste trebuie sa moara. Asta era o lozinca de-a lui imprumutata din intelepciunea populara. O repetase peste douazeci de ani, tam-nesam, pretutindeni, ostentativ, desi isi dadea seama cat e de ieftina.

Silindu-se sa descopere in trecut pe cel ce a spus fraza, se imbulzi iar, poruncitor, gandul: "Acum trebuie sa mor. Inima i se umplu deodata de o fericire dureros de mare.

Numai o clipire tinu, dar clipirea parca rascumpara din belsug suferintele tuturor vietilor. Mai multa n-ar putea indura firea omului care, deseori, intr-o viata de multi ani, nu are norocul sa intalneasca nici clipa aceasta, nici macar sa se apropie de ea. Amintirile il pandeau din toate ascunzis urile, se insiruiau, zambeau, sfioase si albe ca florile castitatii. Era o dimineata de mai cand a intalnit-o, intamplator, pe o strada plina de lume.

A recunoscut-o inainte de a se apropia de dansa, desi n-o mai vazuse niciodata. De cateva zile inima lui o astepta si o cauta.

I-a zarit mai intai ochii verzi cu luminile calde si moi. S-a cutremurat pana in temeliile fiintei lui, ca si cand i s-ar fi lamurit fulgerator toate misterele vietii. Apoi li s-au incrucisat privirile si din uimirea ei a inteles ca si ea l-a recunoscut, desi nu l-a mai vazut niciodata. Mergea la bratul unui barbat strain, dar Toma simtea cum inima ei ramanea in urma langa inima lui.

Pe urma s-au intalnit iar, pe neasteptate. A urmarit-o pretutindeni, ceasuri intregi, pana acasa, seara tarziu. Strainul, la bratul caruia o zarise pe strada, i-a gasit imbratisati. A primit gloantele fara nici o durere. Numai tipatul ei l-a durut, un tipat desperat in care se sfasia o inima.

Golul se marea mereu ca o basica in care sufli fara sa-ti pese ca s-ar putea sparge. Acuma se uita la mine Acuma ridica mana Alte amintiri i se desteptara, intai incalcite, apoi mai inchegate si in sfarsit rotunjite ca verigile unui lant.

Da, da, Aleman Acum isi dadu seama ca Aleman a rostit fraza care-l zbuciumase adineaori si ca amintirea lui a fost aici, la picioarele patului, langa sora de caritate, asteptand doar prilejul sa-si vesteasca prezenta si sa-i ofere toate lamuririle. Un om maruntel, slabut, cu un barbison alb, cu parul alb si obrajii rumeni, cu niste ochi negri vesnic zambitori si atat de vii ca privirea lor te patrundea pana in fundul sufletului.

Toma Novac l-a cunoscut in casa avocatului Brebenaru, la un botez. A sosit tarziu, in timpul slujbei religioase. Preotul citea si canta, un dascal fonf ii raspundea, iar lumea imprejur sporovaia pe infundate. Singur Aleman asculta cu evlavie cuvintele evangheliei. La sfarsit, dupa prezentari, Novac murmura indiferent: - Frumoasa slujba Toma il privi putin mirat si trecu.

Schimba cateva vorbe cu Brebenaru, apoi cu o doamna grasa si cocheta, apoi se intoarse iar la Aleman, parca l-ar fi atras o vraja. Omuletul explica unei domnisoare nerabdatoare ca moartea, ca si nasterea, n-are decat o insemnatate relativa in cursul adevaratei existente a sufletului. Toma Novac, cu ironia-i obisnuita, isi arunca lozinca in cumpana. Batranul insa raspunse grav cu o fraza care se infipse ca o sulita in mintea profesorului: - Moartea e o ipoteza pana Nu se mai despartira toata seara.

Vorbira numai despre viata si moarte si despre Dumnezeu. Aleman spunea lucruri ciudate, dar cu atata candoare in privire ca Toma il asculta cu placere si numai in gand isi zicea ca are de-a face cu un naiv.

Naivitatea, nu filozofia! Am fost si eu, urma batranul, putin aprins.

CARLOS DRUMMOND DE ANDRADE AMAR SE APRENDE AMANDO PDF

Adam si Eva - Inceputul

.

DATALOGIC MX4000 PDF

Adam si Eva - rezumat

.

Related Articles